Ce și-a încheiat rostul?
- oanaosanro
- 23 oct.
- 3 min de citit
Privesc frunzele.
Sunt roșiatice, gălbui și le văd cum se desprind una câte una de pe crengile copacilor.
Realizez că și copacii trec prin procesul de a da drumul la ce s-a încheiat, la ce e învechit, la ce și-a terminat drumul în parcursul lor sau aș putea spune la ce a murit pentru ei.
Ei nu se agață de frunzele uscate.
Toamna ne cheamă la desprindere.
Tu identifici vreo frunză uscată în viața ta?
Poate obiecte de care nu mai ai nevoie și le poți găsi o altă destinație.
Poate o relație care nu îți mai servește sau care are nevoie de remodelare.
Poate sunt convingeri care te țin agățat(ă) de o situație anume.Poate e doar un ritm care te-a ajutat cândva, dar acum te ține pe loc.
Așa cum copacii nu se agață de frunzele lor uscate, oare tu poți lăsa să plece ceea ce și-a încheiat rostul în viața ta?
Poate apar imagini specifice în timp ce citești și te auzi spunând: Aia nu! Nu știu cum! Mi-e greu să închei….
Așa e! Uneori este greu să închei. Și când nu închei, când nu alegi, ajungi să stai și să stai până primești un impuls suficient de puternic ca să te miști.
Acest impuls puternic se poate să vină sub forma unei dureri, poate fizice, poate emoționale,…
Aștepți să ajungă la durere ca să te poți mișca?
Mie îmi vine greu să fac curat în laptop și în telefon în această toamnă. Sunt atât de multe, că nici nu știu de unde să le apuc.
Și doar când mă gândesc la cât sunt de multe resping apropierea.
😬Și cum resping rămân să ruminez același gând: "Trebuie să fac curat în laptop. Trebuie să mai șterg din ce nu-mi folosește. Ah n-am nici un chef să fac asta, o să-mi ia ore întregi! ..."
Ăsta e mind fuck-ul care rulează și cu care creez stres.
Sunt creatoarea propriului stres, până când...aleg.
Și mi-e greu să dau drumul identității mele care reușește să exprime incomplet ceea ce trăiește pe deplin ca și cum am pus un ciur la a exprima viața și nu mai reușesc să-l scot. M-am atașat de el pentru că pot sta ascunsă parțial și asta îmi aduce poate siguranță. Chiar îmi aduce? De unde a venit și când l-am pus, nu știu. Dar acum îl observ. Am făcut un pas. Și următorul va fi să desfiletez și apoi voi testa viața fără el.
E toamnă.
Natura îți arată clar ce ai de făcut.
Urmezi modelul ei ?
🌰 Nu trebuie să știi încă ce urmează. E suficient să ai curajul să lași frunzele să cadă.
Chiar și vântul te ajută uneori, chiar dacă nu îți place.
De multe ori atunci când faci câteva echilibrări cu PSYCH-K® ca să îți fie ușor să dai drumul, ca să îți fie ușor să închei, ca să eliberezi stresul acumulat legat de ceea ce e nevoie să se încheie, lucrurile încep să se miște și devii mai ușor/ușoară.
Eu așa procedez, acesta e modelul pe care îl urmez: Observ natura, observ ce mi se întâmplă în viața de zi cu zi, înțeleg, fac echilibrări cu PSYCH-K® ca să aliniez și mintea subconștientă cu planul meu conștient și apoi aleg în planul fizic.
Și acum când mă uit afară văd cum frunzele uscate cad și copacii să pregătesc să se întoarcă înspre ei, înspre interior.
PSYCH-K® este un proces blând și simplu de a face pace cu trecutul și de a deschide spațiu pentru nou.
Eu te pot însoți cu PSYCH-K® ca să faci curățenie de toamnă la nivel subconștient.
Este un proces în care ești cât se poate de conștient(ă) și în puterea ta. Este un proces prin care faci cunoștință cu potențialul tău.
Poți chiar și tu învăța, nu este greu. În februarie 2026 este o ocazie minunată.
Ce faci până vine iarna?
Îți doresc o toamnă frumoasă!
Oana
Comentarii